Studiu: Determinanți ai excluziunii sociale, în rândul persoanelor vârstnice – informații și date necesare pentru aprofundarea fenomenului și fundamentarea de politici publice destinate persoanelor vârstnice

Creşterea numerică a populaţiei vârstnice se traduce într-o accentuare a riscului de excluziune socială pentru această categorie.

La nivelul Uniunii Europene, datele statistice indică o creștere continuă a ponderii populației vârstnice (65 de ani și peste) în total populație, de la 15,8% în anul 2001 la 20% în anul 2019 (Eurostat, 2020). Potrivit aceleiași surse de date statistice, un trend similar s-a înregistrat și la nivel național, creșterea pentru același interval de timp fiind de +5 pp (de la 13,5% în anul 2001 la 18,5% în anul 2019). Cercetătorii, dar și decidenții publici au devenit din ce în ce mai interesați de problematica vârstnicilor, de recunoașterea și garantarea drepturilor acestora, dar și de modul în care pot fi gestionate efi cient problemele cu care aceștia se pot confrunta.

Excluziunea socială este definită ca o diminuare a participării indivizilor la diferite domenii ale vieții și o îndepărtare a acestora de ideile, atitudinile, comportamentele obișnuite din societate.

Principalele obiective ale acestei lucrări au avut în vedere identificarea, pe de o parte, a transformărilor societale cu influență asupra incluziunii sociale a persoanelor vârstnice, și pe de altă parte, a soluțiilor de contracarare a efectelor negative ale acestora. Pentru atingerea obiectivelor a fost implementată o metodologie calitativă la nivelul experților din cadrul furnizorilor de servicii sociale și socio-medicale destinate persoanelor vârstnice din România.

Analiza datelor relevă următoarele transformări societale care vor influența pe termen scurt și mediu incluziunea socială a persoanelor vârstnice: transformările de ordin tehnologic care au loc în societate; fenomenul de îmbătrânire al populației; migrația populației tinere; accentuarea percepțiilor negative cu privire la populația vârstnică; erodarea legăturilor intergeneraționale; politicile publice din domeniul educației, sănătății și asistenței sociale; dezvoltarea inegală a zonelor urbane comparativ cu cele rurale.

Categoriile de persoane cele mai expuse riscului de excluziune socială sunt cele din mediul rural, persoanele lipsite de suportul familial ca urmare a migrației membrilor familiei sau deteriorării relațiilor cu descendenții, cele cu venituri reduse, cele cu diferite grade de dependenţă, cele care suferă de diferite afecţiuni şi care nu beneficiază de sprijin din partea familiei sau a comunităţii, femeile vârstnice.

Creșterea gradului de incluziune socială pentru persoanele vârstnice presupune intervenții în planul serviciilor (sociale, medicale, transport etc.), încurajarea participării sociale prin atragerea unui număr cât mai mare de persoane vârstnice în activități culturale, sportive, valorificarea potențialului persoanelor vârstnice prin implicarea acestora în desfășurarea unor acțiuni de voluntariat.

O serie de studii au propus ca măsuri de realizare a incluziunii sociale a persoanelor vârstnice: implicarea celor care au activat în domeniul medical în activităţi de voluntariat în mediul rural; atragerea de voluntari din rândul vârstnicilor în vederea desfăşurării unor activităţi pentru cei afl aţi în difi cultate sau includerea vârstnicilor în diverse grupuri/comisii consultative la nivel local pentru identificarea persoanelor vârstnice vulnerabile sau care au nevoie de sprijin.

Detalii aici.